











„Griji amărîte, zbuciumări deşarte vă las de-acum ! Mă cheamă-n zare munţii, munţii mei ! Ce dor, ce dor adînc mi-era de ei ! Ce dor i-a fost poetului De freamătul brădetului, De murmurul izvorului, De fluierul păstorului, De glasul păsărelelor Şi de vecinul stelelor, De vîrful Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului !” „Icoane din Carpaţi” Şt. O. Iosif
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu